Se spune ca la acea vreme, nu era casa in Nicula in care sa nu se zugraveasca icoane pe sticla, avand loc pana si o diviziune a muncii: femeile copiau sablonul si il umpleau cu culori, de multe ori barbatilor revenindu-le doar “sarcinile” de tamplarie.

In timp, mesterii iconari plecati din Nicula au raspandit aceasta arta in intreaga Transilvanie. Un centru de pictura al icoanelor pe sticla a existat insa si in paralel cu cel de la Nicula, in Maramures. Datorita concurentei, unele familii de niculeni s-au stramutat, ajungand pana in sudul Transilvaniei, in Tara Barsei, Sebes – Alba, Sibiu sau Fagaras. Marea epoca a icoanelor romanesti pe sticla incepe la mijlocul secolului XIX perioada in care se evidentiaza personalitati artistice puternice care se rup de obiceiul de a isi pastra creatiile anonime, asa cum faceau primii tarani care zugraveau icoane pe sticla, considerandu-se simplii mestesugari. Pentru a aminti doar cateva nume care au creat o autentica arta romaneasca ii vom mentiona pe Ionita Zugravul (Brasov), Savu Moga (Arpasul de Sus), Ion Pop (Fagaras) sau Maria Chifor (Nicula) cea care desena 10 icoane pe zi.

Arta icoanelor pe sticla a inceput sa se stinga la inceputul secolului XX. Concurata de primele litografii, icoana pe sticla a fost data uitarii de catre tarani si privita cu retinere de catre oraseni.
afla mai mult